Domnule Hobana, dupa un sezon lung si dificil, in care o data
in plus ne-ati delectat prin comentariul dumneavoastra, devenit marca
inregistrata , am onoarea sa impartasesc cu dumneavoastra impresiile sezonului
proaspat depasit, 2013-2014.
1.
Incep interviul cu o curiozitate . Ce ati simtit in momentul in care la
Sapporo, cu o multime de romani in fata micului ecran, ati comentat primii saritori
romani din Cupa Mondiala, in persoana lui Iulian Pitea si Eduard Torok, si ce asteptari
aveti in continuare de la saritorii romani ?
Unde credeti ca ii putem vedea in sezonul viitor ?
Era un moment indelung asteptat,
in care, evident, m-am bucurat; emotiile le pastrez insa, gradate, pentru
momentele urmatoare; cel in care ai nostri vor ajunge mai des in prima mansa,
cel in care vor reusi si o prezenta in mansa a doua, apoi cel in care, in
sfarsit, vor incepe sa implineasca scopul final al celebrului parteneriat
FRSB-OMV Petrom-autoritati, si anume intrarea in TOP TEN-ul mondial. Din felul
in care s-au dezvoltat lucrurile, mai intai cu stagii de pregatire in
strainatate, pe baze moderne, cu tehnicieni reputati, apoi cu realizarea arenei
din Valea Carbunarii, Rasnov, si evolutii din ce in ce mai bune ale romanilor
si romancelor, sunt increzator ca vom ajunge la aceste performante relativ
repede. Abia atunci voi avea si eu, la microfon, bucuria deplina, in aceasta
disciplina sportiva olimpica de iarna cu care am facut cunostinta la editia
Albertville 1992 a JO de iarna, si pe care am inceput s-o indragesc cu adevarat
doi ani mai tarziu, la Lillehammer 1994, cand, intrucat festivitatile s-au
desfasurat chiar pe arena de sarituri cu schiurile, celebra Lysgaardsbakkene,
am avut post de comentator acolo, si am fost mereu aproape de actiune. Atunci
si acolo am si urcat prima data pana in varful unei trambuline normale ... si
... mi s-a cam strans stomacul privind de sus :)
2. Ce
parere aveti despre podiumul Cupei Mondiale din acest sezon ? Stoch, Prevc si
Freund, toti din noua generatie, in plus, niciun austriac pe podium …
Ca tot si toate, si “lumea
Icarilor moderni” trebuia sa treaca (si cam trece) printr-o perioada de
schimbare de generatii. De fapt, este cam a treia sau chiar a patra astfel de
schimbare de cand am deschis eu ochii spre sariturile cu schiurile, fiindca,
desi pregatirile incep foarte devreme (pe la 10 ani), adevarata cariera a unui
saritor de top “in lumina reflectoarelor” dureaza cel mai devreme de pe la
16-17 si tine cel mult pana pe la 32-33 de ani – sigur, cu exceptiile de
rigoare, prea bine cunoscute ca sa mai intram in amanunte. As spune ca, in
medie, vorbim despre o perioada de varf de forma si performanta de nu mai mult
de cinci-sase ani, si sunt destule exemple de saritori care au reusit lucruri
extraordinare si, dupa un an-doi-trei, au disparut in pluton, sau chiar s-au
retras ... Totul se schimba mereu; sariturile cu schiurile, ca orice activitate
umana, nu au cum sa faca exceptie ...
3. Ce parere aveti despre faptul ca
austriecii sunt intr-o evidenta scadere de forma in comparatie cu echipa
Germaniei, care a parut a fi noua senzatie a acestui sezon prin Kraus, Freund,
Freitag si asa mai departe …
Cred ca am raspuns deja; nimic nu
e vesnic, nimic nu ramane imuabil, totul e intr-o continua miscare si
transformare. Si ma opresc aici, pentru ca, totusi, nu discutam filosofie, ci
despre sariturile cu schiurile (Un prieten glumea candva: “E bine sa te astepti
la orice; astfel nu te va mai mira nimic” :) Si cred ca aceasta sintagma e foarte actuala
si acoperitoare pentru multe)
4. Ce
parere aveti de retragea marelui campion Martin Schmitt, si intoarcerea esuata
a lui Janne Ahonen, care avea o mare masa de fani ce asteptau minunea la Sochi
?
Ma gandesc la o alta vorba de-a
noastra, romaneasca, si anume cea cu “ciorba reincalzita” ... Se vede cu ochiul
liber in privinta multor sportivi ca timpul trece, si, din pacate nu in
favoarea lor ... Cu (foarte) rare
exceptii, nume mari, pentru care avem desigur tot respectul si toata
consideratia, oameni care au impresionat castigand tot sau aproape tot ce se
putea castiga in ski-jumping, odata trecuti de 30 de ani, eventual si
retrasi, chiar de mai multe ori, nu mai
reusesc pe trambuline decat umbre ale performantelor din tinerete ... E o lege
a firii ... Vin insa din urma tineri care duc mai departe cu succes spectacolul
sportiv, asa cum s-a vazut dealtfel si in acest sezon ...
5. Cum comentati caderea brusca a lui
Gregor Schlierenzauer ? Poate reveni in varf ?
Cred ca si in cazul lui se aplica
aceasta paradigma; dupa ce a reusit inainte de 25 de ani sa castige cam tot ce
se putea castiga, cu recorduri de victorii de etapa overall, victorii de etapa
pe sezon, etc., etc., a aparut, mai devreme decat in cazul altora, o lipsa de
motivatie ... E uman sa ne gandim si ca, odata ce omul se maturizeaza, in viata
apar si alte prioritati; iti intemeiezi o familie, ai copii, incepi sa
imbatranesti, sa vezi altfel lucrurile, viata ... “Nebunia” tineretii, in
sensul bun al expresiei, se mai duce, si, undeva, intr-un ungher al mintii,
probabil ca incepe sa se insinueze si gandul “dar daca o sa cad, daca o sa ma
accidentez, sau, Doamne-fereste, chiar mai rau ?” ... Sunt, ca peste tot, o
multime de factori care influenteaza performantele si, fara indoiala,
maturizarea si schimbarea prioritatilor in viata odata cu trecerea anilor sunt
parti importante din aceasta ecuatie. Schlieri
este insa foarte talentat si ambitios, si cred ca inca poate reveni in varf.
6. Cum vedeti sezonul urmator al Cupei
Mondiale ? Ce favoriti aveti in vedere si ce surprize credeti ca pot aparea ?
Vezi mai sus (“asteapta-te la
orice, si n-o sa te mai mire nimic”) :) Eu unul ma bucur cand sunt performante,
cand sunt cat mai multi sportivi in lupta pentru intaietate; astfel, spectacolul
este asigurat, si publicul, spectator sau telespectator, urmareste cu mai multa
placere evenimentul sportiv; in calitate de comentator, acesta este scopul meu
final; sa urmareasca aceste transmisiuni cat mai multa lume, cu cat mai multa
placere. Sigur ca si dragostea mea pentru acest frumos sport conteaza ( si sper
ca se simte) :)
7. In acest sezon, a mai fost o
premiera in sportul romanesc de iarna,
si aici ma refer la etapele de Cupa Mondiala de la Rasnov, unde au participat
toate sportivele de top. Ce parere aveti despre aceasta reusita, si ce impact
credeti ca a avut asupra tinerilor saritori romani ?
A fost intr-adevar unul dintre
momentele de varf ale sezonului, in care evident ca am fost implicat, sensibil
mai mult decat la nivelul comentariului. Eu am vazut evenimentul din 1-2 martie
ca pe un prim pas – si am fost foarte fericit ca organizatorii au trecut foarte
bine acest examen – spre asteptatele si doritele etape de cupa mondiala a
baietilor in Romania, etape care, acum vreo zece ani, reprezentau doar un vis,
si acum tind sa devina realitate. Sigur ca asemenea evenimente aduc mai multi
tineri spre ski-jumping. Pana una-alta, ma bucur ca Federatia Internationala de
Schi a introdus un week-end cu etape de Cupa mondiala la Rasnov si in planul
urmatorului sezon feminin, la inceputul lui februarie 2015 !
8. Inchei cu o intrebare mai
delicata. Multi dintre iubitorii sariturilor cu schiurile cred ca sunt curiosi
sa afle ce simpatie ati avut in persoana unui saritor, sau aveti, si daca aveti
o etapa ori o amintire speciala din acesti multi si minunati ani .
Cred ca am raspuns, partial, si la asta.
Sigur, nimeni nu este complet obiectiv, si eu am avut si am simpatiile mele;
asta insa nu se spune, si incerc sa nu se simta nici in comentarii. Oricum,
pentru a linisti pe toata lumea, pot afirma ca nu am nicio antipatie in “lumea
Icarilor moderni”, ii apreciez, respect si simpatizez pe toti, fara exceptie
... Doar ca, pe cativa, retrasi sau inca in activitate, ceva mai mult decat pe
ceilalti :)
Iar amintiri, sunt multe si,
toate, foarte placute. Peste 400 de etape de Cupa mondiala, campionate ale
lumii, Jocuri Olimpice de iarna (sapte editii, cate are si Noriaki Kasai :) ),
colaborarea cu oamenii inimosi de la si din jurul Federatiei de
specialitate, cei din programul OMV Move
& Jump, si primarul Rasnovului mi-a lasat o impresie foarte buna ... Ca sa
nu mai vorbesc despre colegii din echipele TVR impreuna cu care am comentat
intrecerile de la JO de iarna Albertville 1992, Lillehammer 1994, Nagano 1998,
Salt Lake City 2002, Torino 2006, Vancouver 2010 si Soci 2014, sau colegii de
la Eurosport Romania, post al carui program in limba romana l-a inaugurat
subsemnatul, la sfarsitul lui noiembrie 1997 ... Unii poate ca nu stiu, dar
prima transmisiune Eurosport cu comentariul in romana a fost etapa de debut a
Cupei Mondiale de sarituri cu schiurile, sezonul 1997/1998 ... Erau vremuri in care straluceau nume ca
austriacul Andi Goldberger, slovenul Primoz Peterka, japonezii din vechea garda
... Sunt atatia ani de cand sunt cu sufletul si nu numai aproape de aceasta
disciplina sportiva atat de frumoasa, atat de speciala ... Cate s-au intamplat
de atunci, cate evenimente am avut placerea sa urmarim impreuna ... Imi vin in
minte cele trei succese finale consecutive in Cupa Mondiala ale lui Adam
Malysz, performanta lui Sven Hannawald din editia cu numarul 50 a Turneului
celor patru trambuline, si multe alte momente deosebite … Mi-e greu sa aleg
acum dintre ele ... Poate, intr-o carte de memorii :)
Va multumesc pentru acest
interviu , si atat eu cat si restul telespectatorilor
asteptam cu nerabdare sezonul de vara pentru a va auzi din nou .
Interviu realizat de Duta Gini Andrei
Martin Schmitt in calificari la Oberstdorf pe finalul carierei.
Gregor Schliernzauer in zbor la Oberstdorf.
